People construe reality by using words as basic units of meaningful categorization. The present theory-driven study applied the method of a free association task to explore how people express the concepts of the world and the self in words. The respondents were asked to recall any five words relating with the word world. Afterwards they were asked to recall any five words relating with the word self. The method of free association provided the respondents with absolute freedom to choose any (...) words they wanted. Such free recall task is suggested as being a relatively direct approach to the respondents’ self- and world-related conceptual categories, without enormous rational processing. The results provide us, first, with associative ranges for constructs of the world and the self, where some associative dimensions are defined by semantic polarities in the meanings of peripheral categories (e.g., Nature vs. Culture). Second, our analysis showed that some groups of verbal categories that were associated with the words world and self are central, while others are peripheral with respect to the central position. Third, the analysis of category networks revealed that some categories play the role of a transmitter, mediating the pathway between other categories in the network. (shrink)

The personality traits of social work leaders are important factors influencing ethical decision-making in organisations. The lack of empirical evidence with regard to the relationship between personal authenticity and ethical decision-making in social work stimulated the present study. Two hundred thirty-eight leaders (81.9% female) from organisations working in various fields of social work were administrated with the Authenticity Scale, Managerial Ethical Profile, and conducted two free association tasks with the cue words authenticity and self. Authenticity was positively correlated with ethical (...) decision-making. In contrast, authenticity was not correlated with the tendency to make decisions in an effort to maximise economic profit for the organisation. The results of the present study have important practical implications for the social work sector. The positive correlation of authenticity with ethical decision-making indicates that positive reinforcement of authenticity in leaders could possibly lead to supporting ethical decision-making within an organisation. Therefore, supporting authenticity in leaders working in social work may also help foster quality services and prevent unethical behaviour. (shrink)

Fenomenologie není pouze specifická metoda filosofického zkoumání, ale též svébytná filosofická pozice. Husserl je znám a diskutován spíše jako autor právě zmíněné metody, ovšem ta přeci měla sloužit jakožto organon pro vytvoření samostatné filosofické nauky. Proto se bude v příspěvku věnovat pozornost Husserlovu chápání toho, co je to filosofie, a to v kontrastu proti dobově populárním filosofickým pozicím, jimiž byly naturalismus a filosofie světového názoru s jeho nejodpudivější podobou nazývanou Husserlem pejorativně „Tiefsinn“: důvtipná duchaplnost. Husserl zamýšlí odstranit oba zmíněné typy (...) filosofie skutečně přísně vědeckou filosofií, jež bude filosofií fenomenologickou. (shrink)

In the mid 30s of the 20th century Martin Heidegger attempted to explain the “history of Being” leading to what he called “the oblivion of Being”. In this he focused on the impact of the modern science, which he grants to be a sort of metaphysics. According to Heidegger, the main feature of the modern science consists in what he calls the mathéma-character. The Greek word “to mathéma” means “it what can be learned” and “what must be know beforehand”. It (...) is Heidegger’s intention to show that the mathéma-character of the modern science is deciding about the general understanding of the meaning of “being” and that modern science is replacing the metaphysics, which is the origin of the modern science. (shrink)

In Slovenia, the collaborative economy is in the early stages of development. The collaborative economy became a popular topic in 2015 when the government intensified its efforts to initiate a debate on legal reforms that would better accommodate foreign collaborative economy companies in Slovenia. While in 2016, the government was actively working on the topic and eager to start the discussions on legal reform in line with the European agenda for the collaborative economy since 2018, the issue has lost its (...) momentum. After the Act Amending the Hospitality Act was adopted, the government has slowed down its efforts to create a regulatory framework conducive to the needs of the collaborative economy. Nevertheless, the practice is becoming more and more common, with several sharing initiatives surfacing in the past few years. Most collaborative economy services are not yet subject to taxation and regulation, one of the most pressing questions that will have to be answered in Slovenia is how to regulate and tax the collaborative economy. (shrink)

Edmund Husserl obdržel v roce 1927 nabídku od Jamese Louise Garvina, britského editora Encyclopædia Britannica, ať napíše pro novou, tehdy čtrnáctou edici článek „Fenomenologie“. Garvin stanovil rozsah článku na 4000 slov a termín vydání na září roku 1929. Husserl pracoval na článku v časovém rozmezí mezi zářím a prosincem roku 1927, během kterého vyhotovil celkem čtyři verze. Husserl požádal o spolupráci na prvních třech verzích svého žáka Martina Heideggera, který toho času zastával profesorský stolec na univerzitě v Marburku. Heidegger strávil (...) v říjnu 1927 u Husserla několik dní, během kterých intenzivně pracovali na řečeném článku. Nicméně jejich spolupráce vedla ke vzájemnému profesnímu odcizení, protože práce na formulování článku dala vytanout nepřekonatelným obsahovým diferencím mezi oběma filosofy. Na základě Heideggerových nepřijatelných návrhů a připomínek Husserl nakonec sepsal finální, čtvrtou verzi článku již sám. Tuto poslední verzi čítající 7000 slov pak Husserl předal oxfordskému učenci Christopheru V. Salmonovi, který ji měl zkrátit a přeložit do angličtiny. Salmon sice v únoru roku 1928 opravdu dodal do redakce EB text čítající 3844 slov bez bibliografie, ovšem nejednalo se vpravdě o překlad, nýbrž dost svévolnou parafrázi. Tato podoba Husserlova článku se pak objevovala ve čtrnácté edici EB, jež se vydávala až do roku 1974, jen do roku 1956, kdy byla nahrazena článkem napsaným Johnem N. Findlayem. Původní podoba Husserlova článku byla poprvé zveřejněna až roku 1962 v rámci jeho sebraných spisů známých pod označením Husserliana, podle jejichž IX. svazku jsme vyhotovili předložený překlad z německého jazyka. Podle této edice rovněž uvádíme paginaci, která je uvedena v hranatých závorkách, přičemž stránkový přechod indikuje v textu umístěná značka |.U příležitosti 80. výročí Husserlova skonu, který připadl na rok 2018, bylo naším záměrem připomenout přínos a odkaz tohoto našeho krajana tím, že napravíme absenci překladu jeho patrně nejvíce instruktivního, přehledného a programového textu, který byť ve zkomolené podobě anglického „překladu“, po dlouhou dobu seznamoval učenou veřejnost s tím, co je to fenomenologie. (shrink)

The paper deals with the ways in which Edmund Husserl develops the question of God. Six ways to reach God are shown as present in Husserl’s writings, some of them seem to be very close to the traditional philosophical ways to go as far as God (the objective and the subjective ways) others are very original, in particular the way that starts from the analysis of the hyletic sphere of the human being, a sphere which is present in all the (...) reality too. At last it is possible to notice Husserl’s interest in the mystical approach to God. (shrink)

Visual imagery is a form of sensory imagination, involving subjective experiences typically described as similar to perception, but which occur in the absence of corresponding external stimuli. We used the Activation Likelihood Estimation algorithm (ALE) to identify regions consistently activated by visual imagery across 40 neuroimaging studies, the first such meta-analysis. We also employed a recently developed multi-modal parcellation of the human brain to attribute stereotactic co-ordinates to one of 180 anatomical regions, the first time this approach has been combined (...) with the ALE algorithm. We identified a total 634 foci, based on measurements from 464 participants. Our overall comparison identified activation in the superior parietal lobule, particularly in the left hemisphere, consistent with the proposed ‘top-down’ role for this brain region in imagery. Inferior premotor areas and the inferior frontal sulcus were reliably activated, a finding consistent with the prominent semantic demands made by many visual imagery tasks. We observed bilateral activation in several areas associated with the integration of eye movements and visual information, including the supplementary and cingulate eye fields (SCEFs) and the frontal eye fields (FEFs), suggesting that enactive processes are important in visual imagery. V1 was typically activated during visual imagery, even when participants have their eyes closed, consistent with influential depictive theories of visual imagery. Temporal lobe activation was restricted to area PH and regions of the fusiform gyrus, adjacent to the fusiform face complex (FFC). These results provide a secure foundation for future work to characterise in greater detail the functional contributions of specific areas to visual imagery. (shrink)

Citation: Christodoulou, Marina. “Philosophical An(n)ales: Laideur Abject Dégoût...comme une allergie à l’Autre (féminin),” (trans. Bertrand Naivin) in Sur la laideur. [Actes du symposium On Ugliness, organizé par Lars Aagaard- Mogensen au Wassard Elea (Ascea, Italie) en juin 2016], edited by d Bertrand Naivin and Lars Aagaard-Mogensen (Paris: Editions Complicités, 20178, 97-109. ISSN: 9782351201435 -/- -------------------- -/- Laideur Abject Dégoût ... comme une allergie à l’Autre (féminin) Sur l’art et l’esthétique sexués. -/- Pourquoi le dégoût est-il (ou peut-il être considéré) comme (...) sexiste (phallocratique et misogyne): Une allergie à l’Autre. (shrink)

Anul acesta se împlinesc 245 de ani de la Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii, 4 iulie 1776. O istorie plină de lupte, de evenimente zguduitoare, de înfruntări la nivel intern și internațional dar la finalul acestor zbateri s-au împlinit idealuri de unire și unificare statală. Expansiunea la nivel geopolitic și geostrategic a fost rapidă și susținută de credința unui excepționalism unic în istorie dar și de dorința de a căuta fericirea, mai exact libertatea de a căuta fericirea (...) și împlinirea. (shrink)

Emoția poate fi diferită de alte constructe similare, precum sentimentele (nu toate sentimentele includ emoția); stările sufletești (durează mult mai mult decât emoțiile, sunt mai puțin intense și adesea lipsite de stimul contextual), sau afectul (experiența sentimentului sau a emoției). Platon, în Republica, propune trei componente de bază ale minții umane: raționamentul, dorința și părțile emotive. Pentru Aristotel emoțiile au fost importante în viața morală, o componentă esențială a virtuții. Stoicii au evidențiat importanța emoțiilor în judecată (în teoriile stoice, emoțiile (...) sunt considerate o piedică pentru rațiune, și deci pentru virtute). DOI 10.13140/RG.2.2.24223.30884. (shrink)

Modelele inteligenței emoționale au ajutat la dezvoltarea de diferite instrumente pentru evaluarea constructelor. Fiecare paradigmă teoretică conceptualizează inteligența emoțională din una din cele două perspective: abilitatea sau modelul mixt. Modelele de abilitate consideră inteligența emoțională ca o formă pură a abilității mentale și deci ca o inteligență pură. Modelele mixte de inteligență emoțională combină capacitatea mentală cu caracteristicile personalității. Modelele de trăsături ale inteligenței emoționale se referă la percepțiile individuale ale abilităților emoționale proprii. DOI: 10.13140/RG.2.2.32497.22881 .

Citation: Christodoulou, Marina. “Philosophical An(n)ales: Ugliness Abject Disgust ... as an allergy to the (Feminine) Other”, in Wassard Elea Rivista III, no 3 (giugno12,2016), 119-141. -/- -------- -/- Ugliness Abject Disgust ... as an allergy to the (Feminine) Other -/- Appendix: Towards a Philosophy of Poop The Anti-Aesthetics of Scat, the Philosophy of Disgust and the Scato- Libidinal Economy.

Suporterii lui Popper au susținut că cele mai multe critici se bazează pe o interpretare neînțeleasă a ideilor sale. Ei afirmă că Popper nu ar trebui interpretat în sensul că falsificabilitatea este o condiție suficientă pentru delimitarea științei. Unele pasaje par să sugereze că el o consideră doar o condiție necesară. Alte pasaje ar sugera că, pentru ca o teorie să fie științifică, Popper impune (pe lângă falsificabilitate) și alte teste, și că rezultatele negative ale testelor sunt acceptate. DOI: 10.13140/RG.2.2.22639.79521.

Evidențierea și compararea principalelor teorii cauzale ale referinței pentru nume proprii, și propunerea unei noi abordări pe baza analogiei lanțului cauzal al referinței cu lanțul de blocuri din tehnologia blockchain și teoria narativă a lui Paul Ricœur. După o scurtă Introducere în care trec în revistă tipurile de propoziții din conceptul de lumi posibile, și o prezentare generală a teoriei în Teoria cauzală a referinței, prezint teoria cauzală inițială a referinței propusă de Saul Kripke, apoi două teorii cauzale hibride dezvoltate (...) de Gareth Evans și Michael Devitt. În secțiunea Blockchain și arborele cauzal al referinței prezint ideea dezvoltării unei noi teorii cauzale a referinței pentru nume proprii printr-un arbore cauzal al referinței. În Concluzii vorbesc despre dezvoltarea ulterioară a modurilor în care termenii referențiali s-ar putea referi la anumite obiecte și indivizi, principalele critici ale teoriilor cauzale, și sugestii de dezvoltare pe viitor. -/- CUPRINS: -/- Abstract Introducere 1. Teoria cauzală a referinței 2. Saul Kripke 3. Gareth Evans 4. Michael Devitt 5. Blockchain și arborele cauzal al referinței Concluzii Bibliografie -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.23906.89289. (shrink)

Singularitățile la care se ajunge în relativitatea generală prin rezolvarea ecuațiilor lui Einstein au fost și încă mai sunt subiectul a numeroase dezbateri științifice: Există sau nu, singularități? Big Bang a fost o singularitate inițială? Dacă singularitățile există, care este ontologia acestora? Este teoria generală a relativității o teorie care și-a arătat limitele în acest caz? În acest eseu argumentez faptul că există singularități, iar teoria generală a relativității, ca de altfel oricare altă teorie științifică din prezent, nu este valabilă (...) în interiorul orizontului evenimentelor. Dar asta nu presupune, așa cum consideră unii oameni de știință, că ea trebuie considerată ca fiind perimată. După o scurtă prezentare a aspectelor specifice din teoria clasică newtoniană și teoria specială a relativității, și o scurtă prezentare a teoriei generale a relativității, în capitolul Ontologia relativității generale prezint aspectele ontologice specifice relativității generale. Următorul capitol, Singularități, este dedicat prezentării singularităților care rezultă în relativitatea generală, a aspectelor specifice ale găurilor negre și orizontul evenimentelor, inclusiv dezbaterea despre Big Bang ca singularitate inițială, și argumentele în favoarea existenței singularităților. În Ontologia singularităților vorbesc despre posibilitățile de încadrare ontologică a singularităților în general și a găurilor negre în special, despre argumentul găurii pus în evidență de Einstein, și argumentele prezentate de oamenii de știință că nu există singularități și deci că teoria generală a relativității este în impas. Închei cu Concluziile în care expun și reiau pe scurt argumentele care ămi susțin opiniile prezentate mai sus. Aceasta este o traducere din limba engleză a lucrării: Sfetcu, Nicolae, "The singularities as ontological limits of the general relativity". (shrink)

Istoria antropologiei culturale a înregistrat nu puţine descrieri mitologice sau interpretări ficţionale ale datelor etnografice, în așa măsură încât recursul la imaginaţie în caracterizarea „naturii umane” sau a diverselor grupuri sociale constituie un subiect de studiu în sine. El prezintă o cazuistică impresionantă când vine vorba de referirile la trăsăturile distinctive ale grupurilor etnice sau ale tradiţiilor naţionale, discursul politic despre acestea fiind încărcat de stereotipuri și reprezentări antropologice itologizate, care spun mai multe despre cei ce le vehiculează decât despre (...) obiectul la care se referă. Studiul de faţă prezintă comparativ două exemple de manifestare a acestor reprezentări ficţionale cu implicaţii antropologice în discursul public românesc post-socialist. (shrink)

Thomas Kuhn a criticat falsificabilitatea pentru că a caracterizat "întreaga întreprindere științifică în termeni care se aplică doar părților revoluționare ocazionale". Potrivit lui Kuhn, modul în care știința funcționează în astfel de ocazii nu poate fi folosit pentru a caracteriza întreaga întreprindere științifică. În opinia lui Kuhn, un criteriu de delimitare trebuie să se refere la funcționarea științei normale. Kuhn obiectează împotriva întregii teorii a lui Popper și exclude orice posibilitate de reconstrucție rațională a dezvoltării științei. În opinia lui Kuhn, (...) nu poate exista logică, ci doar psihologia descoperirii. DOI: 10.13140/RG.2.2.16061.92641. (shrink)

În timp, teoria generală a relativității a acumulat mai multe anomalii și discrepanțe, indicând necesitatea unor teorii mai bune despre gravitație sau alte moduri de abordare. Ipotezele ad-hoc introduse în relativitatea generală pentru a explica singularitățile gravitaționale pe baza condițiilor energetice nu sunt foarte eficiente. Sunt necesare ipoteze mai detaliate asupra conținutului materiei. Mulți oameni de știință și filosofi au ajuns la concluzia că singularitățile trebuie să fie asociate cu atingerea limitelor valabilității fizice a relativității generale, fiind nevoie să se (...) dezvolte o nouă teorie, a gravitației cuantice. DOI: 10.13140/RG.2.2.29013.78565 . (shrink)

The analysis performed in connection with religious education in Romania has pointed out that after fatal atheist communist period in which religious denominations were excluded from social life and religious education was restricted and then completely excluded from public education in most cases being only present in families who passed it on ancestral beliefs, in our time, with the establishment of democratic regime in Romania, religion has regained the place it deserves in society. In the last 25 years were made (...) considerable efforts to correct the mistakes of the past and at the same time, attempt to respect religious freedom, as they are present throughout Europe, without abandoning the Romanian national values. Religious education has come to be again part of the educational structures, being introduced in the public schools, although currently there are voices that want to exclude it from the everyday life of people. This is just another atheist challenge that Romanian society should respond promptly and seriously, showing that Romanian national values have been built on traditional religious values. With these values the Romanian people appears before Europe, trying to meet the challenges of any kind in the world today. (shrink)

Perioada dintre 1960 și 1980 a fost perioada de maturitate a relativității generale: s-au dezvoltat noi metode de testare de mare precizie care au inclus teste noi, precum precesiunea giroscopică, întârzierea luminii și "efectul Nordtvedt" în mișcarea lunară, utilizând inclusiv observații astrofizice și sateliții artificiali. Există diferențe mari de predicții între relativitatea generală și fizica clasică, precum dilatarea timpului gravitațional, lentila gravitațională, deplasarea spre roșu gravitațională a luminii, etc. Și există multe teorii relativiste ale gravitației, bifurcate sau independente, dar teoria (...) generală a relativității lui Einstein a confrmat toate predicțiile și este cea mai simplă dintre astfel de teorii. DOI: 10.13140/RG.2.2.20036.99205. (shrink)

Cu ajutorul formalismului PPN se confruntă teoriile gravitației cu rezultatele experimentelor din sistemul solar. Parametrul γ din acest formalism evidențiază deformarea luminii și întârzierea luminii. Prin calcule în conformitate cu PPN se obține deformarea luminii în raport cu liniile drepte locale, comparativ cu tije rigide; din cauza curburii spațiului în jurul Soarelui, determinată de parametrul γ, liniile locale drepte sunt îndoite în raport cu liniile drepte asimptotice departe de Soare. Dezvoltarea interferometriei radio de bază foarte lungi (VLBI) a îmbunătățit măsurarea (...) deformării luminii, permițând observații VLBI transcontinentale și intercontinentale ale quasarilor și radio galaxiilor pentru a monitoriza rotația Pământului. DOI: 10.13140/RG.2.2.32362.67520. (shrink)

De la existențialismul lui Albert Camus și Sartre, la înlocuirea ritualului de excludere cu mecanismul disciplinar al lui Michel Foucault, o formă ideală de control al autorităților statului a tuturor formelor de ”dezordine”, și modernitatea virală și bioinformaționalism. Și despre ipoteza Gaia, dezvoltată de James Lovelock și susținută în actuala pandemie de Bruno Latour. DOI: 10.13140/RG.2.2.31276.49284.

Virușii coabitează de cca. 300 milioane de ani cu oamenii. Uneori, virușii pot infecta oamenii pe scară largă. Dar, cum a fost posibilă actuala pandemie? Încălzirea globală determină fenomene meteorologice extreme care au dus la o creștere a bolilor infecțioase. Noul climat poate susține vectori epidemiologici pentru perioade mai lungi de timp, creând condiții mai favorabile replicării și apariția de noi vectori. În cazul bolilor infecțioase emergente, se consideră că există o graniță peste care s-a sărit deja. Virușii au, în (...) mod normal, o zonă nativă („rezervorul” lor), din care nu ar trebui să fie împinși afară. Se creează astfel o intimitate periculoasă, cu „puncte fierbinți” care includ locații precum piețele, care devin adevărate focare de epidemii. DOI: 10.13140/RG.2.2.16634.11202. (shrink)

The right temporo-parietal junction (rTPJ) has been associated with two apparently disparate functional roles: in attention and in social cognition. According to one account, the rTPJ initiates a “circuit-breaking” signal that interrupts ongoing attentional processes, effectively reorienting attention. It is argued this primary function of the rTPJ has been extended beyond attention, through a process of evolutionarily cooption, to play a role in social cognition. We propose an alternative account, according to which the capacity for social cognition depends on a (...) network which is both distinct from and in tension with brain areas involved in focused attention and target detection: the default mode network. Theory characterizing the rTPJ based on the area’s purported role in reorienting may be falsely guided by the co-occurrence of two distinct effects in contiguous regions: activation of the supramarginal gyrus (SMG), associated with its functional role in target detection; and the transient release, during spatial reorienting, of suppression of the angular gyrus (AG) associated with focused attention. Findings based on meta-analysis and resting functional connectivity are presented which support this alternative account. We find distinct regions, possessing anti-correlated patterns of resting connectivity, associated with social reasoning (AG) and target detection (SMG) at the rTPJ. The locus for reorienting was spatially intermediate between the AG and SMG and showed a pattern of connectivity with similarities to social reasoning and target detection seeds. These findings highlight a general methodological concern for brain imaging. Given evidence that certain tasks not only activate some areas but also suppress activity in other areas, it is suggested that researchers need to distinguish two distinct putative mechanisms, either of which may produce an increase in activity in a brain area: functional engagement in the task versus release of suppression. (shrink)

Istoria ne-a demonstrat că statele învecinatese se războiesc mai mult iar cele care nu au frontieră comună pot fi într-o relație politică și diplomatică excelentă. Statele Unite ale Americii și România și-au construit relația în jurul așezării geografice și a comerțului. Tânărul stat american era concentrat pe dezvoltare, iar poziția geografică a țării noastre la gurile Dunării a fost un imbold în a dezvolta relații comerciale cu Principatele Române.

Teoriile descriptiviste au încercat să elimine anumite contradicții logice dacă numele erau considerate descrieri definite. Kripke a respins valabilitatea acestor teoriile descriptiviste argumentând că nu este nevoie de o descriere unică a identității, se pot utiliza descrieri identificatoare chiar dacă referința nu a fost identificată corect, și o descriere (spre deosebire de un nume) nu poate funcționa ca indicator rigid. Ulterior, teoriile descriptiviste au extins această idee a descrierii definite la un set de descrieri sau o medie ponderată a acestor (...) descrieri. DOI: 10.13140/RG.2.2.25776.00009. (shrink)

The history of phenomenology is usually portrayed within its methodological scope and the same goes for its turning points, such as the hermeneutical approach developed by Martin Heidegger. I argue, however, that Gustav Shpet’s hermeneutical phenomenology has an ontological bearing and its methodological acceptance is subsidiary. I extract textual pieces of evidence from his critical appraisal of Husserl’s Ideen I, i.e. Appearance and Sense (1914), as well as from his phenomenological essay, The Consciousness and its Owner (1916), in order to (...) show that at the basis of hermeneutics as a method lies a hermeneutical being on its own. I support this claim by comparing in a topological-contemplative way—that is a methodological procedure found in Viorel Cernica’s work on history of Romanian philosophy—the ideas of Gustav Shpet and those of Martin Heidegger that converge on this point. I show that both of them conceived human subjectivity as being both unique and historical, a notion that denounces Husserl’s transcendental turn. However, I claim that this differentiation doesn’t imply a dissent from phenomenology, but rather its recasting into a different philosophical ethos. (shrink)

În mod obișnuit, "laboratorul" testelor gravitaționale a fost corpurile cerești, sistemele astrofizice. Dar astfel de teste sunt perturbate de efecte non-gravitaționale. Cel mai utilizat astfel de "laborator" a fost sistemul solar. De curând, oamenii de știință s-au concentrat pe observarea pulsarilor binari pentru verificarea teoriilor gravitaționale, prin observațiile privind variațiile perioadei orbitale, furnizând astfel dovezi indirecte pentru emisia de radiație gravitațională. Dar experimentatorul nu poate ”aranja laboratorul” după nevoile sale, și nici declanșa anumite evenimente atunci când are nevoie de ele. (...) Însă actuala dezvoltare tehnologică începe să permită experimente pure de laborator. DOI: 10.13140/RG.2.2.31987.48169 . (shrink)

The present text attempts to introduce readers to the fundamental philosophical and pedagogical values promoted by Matthew Lipman, the author who laid the basis for the philosophy for children movement. It analyzes several theoretical and applied texts written by Lipman, in an attempt to explain Lipman’s goals, his views on education, and the way in which his „community of inquiry” manages to transform the classroom into a space of freedom, creativity and thinking.

Serviciile de informații interne, externe și militare, serviciile de securitate și alte departamente de informații și protecție realizează cunoașterea, prevenirea, contracararea sau înlăturarea, după caz, a amenințărilor la adresa securității naționale. În asigurarea stării de securitate, un rol fundamental îl reprezintă cunoașterea disfuncționalităților, vulnerabilităților, factorilor de risc, amenințărilor și pericolelor la adresa acesteia, care se realizează prin identificarea/transmiterea de către alte organe competente, a priorităților informaționale, căutarea și obținerea de informații Pentru securitate, analiza/prelucrarea acestora și transmiterea/diseminarea acestora către factorii de (...) decizie împuterniciți din punct de vedere legal pentru prevenirea și contracararea deciziilor. Acest obiectiv se realizează prin acțiunile operative specifice structurilor de informații, instituțiilor statului, integrate organic în administrația statului, pe baza unui suport juridic adecvat, a responsabilității depline a autorităților politice și a controlului parlamentar. (shrink)

Opracowanie dotyczy relacji konstytucyjnego pojęcia „dobro wspólne” z art. 1 Konstytucji RP, do pozaprawnych pojęć dobra wspólnego. Bezpośredni asumpt do jego przygotowania dało zdanie odrębne sędziego Trybunału Konstytucyjnego Zbigniewa Cieślaka do wyroku TK z dnia 20 kwietnia 2011 r. w sprawie Kp 7/09, dotyczącej zmian w prawie budowlanym. Jest to w ogóle najobszerniejsza wypowiedź w całym dotychczasowym orzecznictwie TK poświęcona wprost problematyce dobra wspólnego. Sędzia Z. Cieślak wyraźnie odróżnił prawne pojęcie dobra wspólnego – jego zdaniem właściwe dla interpretacji klauzuli dobra (...) wspólnego z art. 1 Konstytucji RP z 1997 r. – od pojęć pozaprawnych, uznając te ostatnie za źródło nieporozumień w prawniczych dyskusjach na temat rozumienia wyrażenia „dobro wspólne” w prawie i jako kategorii konstytucyjnej. Argumentować będę, że zrekonstruowane przez Z. Cieślaka prawne pojęcie dobra wspólnego nie nadaje się do interpretacji klauzuli dobra wspólnego z art. 1 konstytucji z 1997 r., i że pojęcia pozaprawne powinny być postrzegane nie jako źródło nieporozumień, ale jako nieodzowna pomoc w ustalaniu treści konstytucyjnego pojęcia dobra wspólnego. Problematyka ta prowadzi do podjęcia pewnego – kluczowego dla stosowania art. 1 – zagadnienia relacji między dobrem wspólnym a prawami człowieka (wolnościami i prawami człowieka), zagadnienia, które ostro zarysowało się w orzecznictwie trybunalskim po raz pierwszy właśnie w tym zdaniu odrębnym. Chodzi mianowicie o związki zachodzące między dwoma zasadniczymi tradycjami pojmowania dobra wspólnego i odpowiadającymi tym tradycjom dwoma typami pojęć dobra wspólnego – tradycji klasycznej, znajdującej swój wyraz w Konstytucji 3 maja z 1791 r., i tradycji, w której dobro wspólne pojmowane jest przede wszystkim jako dobro państwa i która znalazła wyraz w konstytucji kwietniowej z 1935 r. Dla pierwszej tradycji charakterystyczne jest uznanie praw człowieka za zasadniczy element dobra wspólnego – i tę tezę Z. Cieślak akceptuje. Analiza jego propozycji pokazuje jednak, że należy ona do tradycji konstytucji kwietniowej, a przyjęcie pojęcia dobra wspólnego należącego do tej tradycji prowadziłoby do niespójności z niektórymi fundamentalnymi rozstrzygnięciami ustrojodawcy, dotyczącymi tak interpretacji art. 1 konstytucji i przyjętej w nim koncepcji dobra wspólnego, jak i konstytucyjnej koncepcji wolności i praw człowieka. (shrink)

The contribution focuses on philosophical issues of justice of positive law in the light of the social teaching of John Paul II. The analyses start with consideration of anthropological foundations of justice as virtue, develop with the reflexion upon justice of actions realizing justice and finally arrive at examination of the criteria of justice of law. -/- It is argued that relations between a human being and goods (ends of actions) form ontological basis of natural law and justice of actions (...) – orders and prohibitions are secondary in respect to these relations. An aim of just law (and natural law) is not preservation or restoration of abstractly understood moral order based on norms – orders and prohibitions) but integral development (good) of a person – a being possessing dignity. John Paul’s II philosophy of law takes advantage primarily of Thomas Aquinas’ approach to law and combines it with constructions which are typical for modern human rights protection. John Paul’s II conception of natural law is anthropocentric and bases on subjective rights thinking. Human dignity and human rights which derive from it provide basic criteria for the justice of law. Human rights as subjective rights disclose natural law which is understood as a set of goods for a human person. These goods are ends of actions and as such they determine actions and their forms. This point of view is compatible with Aquinas’ definition: “law is nothing but a rational plan of operation, and … the rational plan of any kind of work is derived from the end” (Summa contra gentiles, lib. 3, cap. 114, n. 5). -/- Positive (human) law which is not just has no normative power in this sense that it does not in itself provide reasons for concrete actions of a concrete actor. Sometimes there are moral reasons for following unjust law, however if its norm prescribes actions which are wrong in themselves (internally wrong) there is moral obligation to act contrary to such a legal norm. -/- Zasadniczym przedmiotem opracowania jest filozoficzna refleksja Jana Pawła II nad sprawiedliwością prawa stanowionego. Analizy przebiegają od zagadnienia antropologicznych podstaw sprawiedliwości poprzez problematykę działań realizujących sprawiedliwość do zagadnienia sprawiedliwości prawa stanowionego. Opracowanie zamykają uwagi wskazujące na kontekst teologiczny istotny dla problematyki sprawiedliwości, którego analiza wykracza jednak poza podjęte zamierzenie koncentrujące się na problematyce filozoficznoprawnej. Argumentuje się, że u podstaw tej refleksji leży namysł nad relacją człowieka do dobra, która stanowi ontologiczną podstawę prawa naturalnego i sprawiedliwości – nakazy i zakazy są wtórne wobec tej relacji. Celem prawa i sprawiedliwości jest dobro konkretnego, obdarzonego godnością człowieka, a nie np. przywracanie abstrakcyjnie pojętego porządku moralnego. Od strony konstrukcji teoretycznej, filozofia prawa Jana Pawła II jest osadzona przede wszystkim na koncepcji Tomasza z Akwinu łączonej z konstrukcjami typowymi dla współczesnej ochrony praw człowieka. To w godności i wynikających z niej prawach człowieka poszukiwać trzeba zasadniczych treściowych kryteriów sprawiedliwości prawa. Prawa człowieka jako prawa podmiotowe są podstawowym wyrazem prawa naturalnego, stanowiącego ontyczną podstawę sprawiedliwości i które pojmowane jest jako zespół dóbr dla osoby, zatem i celów kształtujących działanie. Perspektywa pojmowania prawa naturalnego jest antropocentryczna. Prawo stanowione, które nie jest sprawiedliwe, nie ma „mocy prawa”, przede wszystkim w takim sensie, że nie stanowi samo w sobie racji działania. Niekiedy, ze względów moralnych, niesprawiedliwe prawo wymaga posłuszeństwa. Jeśli jednak prawo stanowione daje uprawnienia do czynów wewnętrznie złych i nakazuje takie czyny, to nie tylko nie obowiązuje w sumieniu i nie jest racją działania, ale obowiązkiem jest postępowanie wbrew takiemu prawu. (shrink)

Příspěvek se věnuje problematice antického řeckého sportu, konkrétně významu sportovních zápolení a jejich výchovné a vzdělávací roli. Pozornost autor věnuje rozboru pozic filosofů Sókrata, Platóna a Aristotela. Po nastínění kontextu tématu představuje a interpretuje základní filosofické a náboženské premisy sportovního výkonu a jeho výchovné role. Řadí mezi ně úsilí o dosažení božské přízně, nesmrtelnosti, vyššího společenského postavení, ale i ideálů kalokagathia, areté a dalších ctností. Důležitý rozměr antického sportu spatřuje rovněž v jeho formativním potenciálu směřujícímu k přípravě na duševní život. (...) Hlavní část příspěvku se věnuje přístupu k pohybovým zápolením u filosofů Sókrata, Platóna a Aristotela, kteří svými úvahami k chápání výchovné role sportu podstatně přispěli. Následně se autor zaměřuje na identifikaci dobrého sportu podle zmíněných myslitelů a na zkoumání role sportu v kontextu dobrého života, který nahlíží v aristotelském rámci jako dosahování blaženosti. Cílem textu je identifikovat a vyzdvihnout výchovný smysl sportování, poukázat na jeho filosofické konotace a možnou roli sportu v otázce vedení dobrého života. ----------- This manuscript deals with the problematics of ancient Greek sport, specifically with the significance of sporting practices and their educational role. Attention is given to a detailed analysis of the positions of the philosophers Socrates, Plato, and Aristotle. After demonstrating the context, the author presents and interprets fundamental philosophical and religious premises of the athletic performance and its educational role. Among the identified features are the effort of acquiring divine favour, immortality, higher social status, but also the ideals of kalokagathia, areté, and other virtues. Important dimension of ancient Greek sport is also found in its formative potential which aims at the preparation for intellectual life. The main part of the article is focused on the approaches of the philosophers Socrates, Plato, and Aristotle towards the sporting practices. These thinkers made an important contribution to the understanding of the educational role of sport. Then, the author identifies a good sport according to these thinkers and examines the role of such sport in the context of a good life, which is considered in the Aristotelian perspective as achieving beatitude (eudaimonia). The aim of this article is to identify and highlight an educational purpose of sport, underlines its philosophical connotations, and demonstrate its possible role in the context of a good life. (shrink)

Tato studie se zabývá zobrazováním alchymie v malbách, knižních ilustracích i v architektuře v období raného novověku. Na jednotlivých příkladech obrazů či ilustrací prezentuje různé aspekty alchymistova života i jeho práce. Nezabývá se symbolickou alchymickou ikonografií, ale zaměří se především na zobrazování prostředí a vybavení alchymických dílen i osobností samotných alchymistů. Soustředí se zejména na vyobrazení zařízení alchymických laboratorií, s nimiž se lze setkat jak u renesančních malířů, tak v ilustracích alchymických rukopisů a poměrně ojediněle i v české architektuře. Poskytuje (...) také pohled na vyobrazení vzniklá v souvislosti s literární kritikou alchymie. Alchymisté byli zejména v dílech předních evropských humanistů často záměrně zesměšňováni, kritizováni a označováni za blázny a zloděje. V závěru se zabývá vybranými příklady ze žánrového umění, kde byli rovněž alchymisté zobrazováni často satiricky, ale i s určitou úctou, jako vzdělaní učenci. Výtvarné umění raného novověku nám představuje různé aspekty života alchymistů a je v dnešní době jednou z možností, jak se přiblížit porozumění jejich vědeckým aktivitám. Jak však studie ukazuje, k těmto obrazovým materiálům je třeba přistupovat kriticky. (shrink)

Článek ukazuje pohled na utváření novověké koncepce pokroku v dílech Bernarda Le Boviera de Fontenelle. Idea pokroku byla poprvé přesně zformulována právě ve Fontenellových pracích. Podnětem pro Fontenellovy úvahy byla intelektuální debata querelle des anciens et des modernes. Tato diskuze měla rozhodnout o nadřazenosti novověku nad antikou nebo naopak. Fontenelle se debaty účastnil a závěry, k nimž došel, dovršily jeho teorii pokroku, jíž se věnoval nejen téměř ve všech pracích, ale též ve chvalořečích.

W niniejszym opracowaniu zmierzać będę do uzasadnienia tezy, że przyj­ mowane procedury prawotwórcze i interpretacyjne nie tylko, co oczywiste, są legitymizowane wartościami typu formalnego, i co więcej, nie tylko war­ tościami typu materialnego, których realizacji służyć ma system prawny, ale także fundamentalnymi rozstrzygnięciami metaaksjologicznymi, dotyczącymi tego, jak istnieją i jak mogą być poznawane wartości. Zmierzając do realizacji tego celu uwyraźnię problematykę metaaksjologiczną w kontekście zagadnie­nia legitymizacji, formułując zasadnicze dylematy, które sprowadzają się do wyboru między koncepcją czystych wartości a koncepcją wartości (...) jako dóbr oraz między uznaniem obiektywnego ugruntowania wartości skorelowanym z uznaniem kognitywizmu metaetycznego a odrzuceniem obiektywnego ugruntowania i kognitywizmu. Zarysuję także zasadnicze możliwości ar­gumentacji w sprawie identyfikacji rozstrzygnięć w tym zakresie przyjętych w Konstytucji RP z 2 kwietnia 1997 roku. Zaznaczyć trzeba, że nie jest celem tego opracowania identyfikowanie konkretnych rozstrzygnięć aksjologicznych i metaaksjologicznych legitymizujących prawo, a jedynie wskazanie istotnych problemów i dylematów w kwestii legitymizacyjnych funkcji rozstrzygnięć metaaksjologicznych. (shrink)

W artykule wykażę, że szeroko rozpowszechnione poglądy na temat norm, które obowiązują żółnierzy na wojnie, pozostają w sprzeczności z moralnością ogólną. Etyka wojny dopuszcza działania, które w zwyczajnych sytuacjach nie tylko są uznawane za moralnie niedopuszczalne, ale wydają się czynami godnymi najwyższego moralnego potępienia. Zwracam uwagę na dwie wybrane rozbieżności między etyką ogólną a etyką wojny, tj. na problem związany z istnieniem asymetrii pomiędzy atakującymi i atakowanymi oraz na kwestię tego, kto jest właściwym celem moralnie usprawiedliwionego aktu przemocy. Odrzucając stanowiska (...) skrajne (realizm w stosunkach międzynarodowych i różne odmiany pacyfizmu), uznaję, że możliwe są dwa rozwiązania problemu tych rozbieśności: albo godzimy się na status quo, czyli mocną niezgodność etyki wojny z etyki ogólną, albo uznajemy, że należy znacząco przeformułować tradycyjną etykę wojny, a być może także obowiązujące normy prawa międzynarodowego. (shrink)

Studie nabízí přehled různých přístupů k pojmu „znalosti“. Hlavní důraz je kladen na relevanci vybraných a aplikovaných znalostí vzhledem k dané úloze nebo řešené problémové situaci a na kompetenci subjektu znalosti, zejména vzhledem k výběru a integraci různých znalostí. To zahrnuje nejen integraci různých oblastí znalostí, ale také integrací znalostí a hodnot.

Pseudovědecké teorie jsou uzavřeny vůči možnosti vyvrácení, ale s konspiračními teoriemi to tak jednoduché není, protože mnohé zprávy o konspiracích jsou pravdivé. Přijetí jedné konspirační teorie nicméně může vést k přijetí jiné, která je s ní v přímém protikladu. Co nás žene do pasti konspiračního myšlení?

Resumo: O presente artigo aborda a dimensão psicológica da filosofia de Epicteto. Para tal, exploramos inicialmente a distinção epictetiana entre as coisas que dependem de nós e as que não dependem, visto que é por meio dela que o filósofo separa o que é interno do que é externo. Ao fazer isso, ele foca a abordagem ética naquilo que é interno, pois afirma que é isso que depende de nós (ἐφ ̓ ἡμῖν). Dentre as ações que são ἐφ ̓ ἡμῖν, (...) o desejo parece possuir uma relevância específica, uma vez que condiciona os demais âmbitos de ação. Além disso, outro aspecto psicológico importante para a compreensão da filosofia epictetiana é a sua concepção de προαίρεσις, dada a identificação desta com o “eu”. (shrink)

Krize spojená s příchodem pandemie koronaviru ukázala, že užitečné expertní vědění sice podle všeho existuje, ale ne každému, kdo se představí jako expert, bychom měli věřit. Slovy doktora House: „Všichni lžou.“ Lžou i odborníci. Kapitola se zaměřuje na situace, kdy odborník lže takříkajíc „s dobrým úmyslem,“ neboť se domnívá, že pravda by veřejnost vedla k chování, které není společensky žádoucí. V takovém případě se jedná o lhaní paternalistické, protože má ochránit veřejnost před ní samotnou. Ukážeme příklady, kdy k němu dochází, (...) a pokusíme se i odhadnout, jak dobře takový pokus o manipulaci veřejnosti funguje krátkodobě i dlouhodobě. Protože výsledky našeho rozboru nenaznačují, že by dobročinné lhaní odborníků bylo skutečně společensky prospěšné, pobavíme se také o tom, proč by se mu člověk v roli experta měl raději vyhnout. (shrink)

W niniejszym opracowaniu zamierzam zwrócić uwagę na powiązanie roszczenia uniwersalności z potrzebą dostosowywania formułowanych standardów do odmiennych i zmiennych warunków życia, a następnie zidentyfikować rozstrzygnięcia filozoficzne skorelowane z uznaniem takiego powiązania. Akcent zamierzam przy tym położyć na problematykę metaaksjologiczną, dotyczącą nie tyle tego, jakie wartości zostały uznane, ale tego, jak uznane wartości są ugruntowane, co nie jest bez znaczenia dla określenia sposobów ich poznawania i ustalania. Rozstrzygnięcia te, jako zawarte m. in. w artykule 1, okazują się jednocześnie należeć do przyjętych (...) w Deklaracji fundamentalnych rozstrzygnięć filozoficznych w ogóle. (shrink)

Konserwatywni przeciwnicy prowadzenia badań naukowych na ludzkich embrionach argumentują, że od momentu poczęcia mają one status moralny równy statusowi ludzi dorosłych: zarodki mają takie samo prawo do życia jak dorośli. W artykule przedstawiam oryginalną argumentację za tym stanowiskiem, której źródła można znaleźć w XVII-wiecznej teologii moralnej i współczesnej teorii decyzji. Argumentacja ta nie odwołuje się do statusu ontologicznego embrionów, ale do pewnego typu rozumowania praktycznego na temat tego, co należy robić w rozmaitych sytuacjach niepewności. Na pierwszy rzut oka wydaje się (...) ona wzmacniać stanowisko konserwatywne, ponieważ nie zależy od kontrowersyjnych metafizycznych założeń na temat statusu zarodków czy kwestii ich potencjalności. W artykule pokażę jednak, że argumentacja ta obarczona jest poważnymi wadami, które sprawiają, że nie da się jej zastosować do uzasadnienia sprzeciwu wobec moralnej czy prawnej dopuszczalności np. badań na zarodkowych komórkach macierzystych. (shrink)

Understanding of the term of crisis significantly influences the main argumentation line of the philosophical conceptions stimulated by the reflection of the crisis. The deep ecology of A. Naess belongs to these philosophical concepts. The term of crisis in his thinking appears in a form of a threat as well as opportunity, necessity to make important decisions. It also has a meaning of historical and political crisis, i.e. situations in which under the pressure the basic imperatives and organizational principles of (...) the society are reformulated. Such a broad semantic spectre of the crisis concept is connected with the fact that Naess wants to address not only ecologists, environmentalists and philosophers, but also political scientists and social activists by which he greatly contributed to the constitution of environmentalism as a political movement as well as a political ideology. -/- Chápanie pojmu krízy významne ovplyvňuje hlavnú argumentačnú líniu filozo­fických koncepcií, ktorých vznik podnietila reflexia krízy. K takýmto filozofickým kon­cepciám patrí aj hlbinná ekológia A. Naessa. Pojem krízy v jeho myslení vystupuje vo význame hrozby, ale aj príležitosti, nutnosti rozhodnúť sa, prijať závažné rozhodnutia. Má však tiež význam historickej a politickej krízy, teda situácií, v ktorých sa pod tlakom nutnosti reformulujú základné imperatívy a organizačné princípy spoločnosti. Takto široké významové spektrum pojmu krízy súvisí s tým, že Naess sa snaží osloviť nielen ekológov, ochranárov a filozofov, ale aj politológov, politikov a občianskych aktivistov, čím významne prispel k vzniku environmentalizmu ako politického hnutia i politickej ideológie. (shrink)

Článek se zabývá způsobem, jakým vnímá vztah vědecké metody a demokracie Karl Popper. Toto sepětí je jedním ze základních atributů Popperova myšlení. Pro jeho pochopení je třeba zasadit Poppera do historického kontextu vývoje liberálního myšlení a poukázat na možné souvislosti se Schumpeterovou redefinicí demokracie. Výchozím bodem je však interpretace základních episte- mologických předpokladů Popperova myšlení - konceptů provizornosti vědeckého poznání a ratio negativa. Primárním cílem článku je kontextualizace těchto předpokladů s politologickými a sociologickými důsledky. Ty lze spatřovat nejen s odmítnutím (...) positivismu a esencialismu, ale také v Popperově preferenci volebních a stranických systémů. Na závěr je rozpracována problematika kritického racionalismu, hodnot a otevřené společnosti na základě možných námitek vůči Popperově teorii. (shrink)

David Miller v pracích Critical Rationalism a Out of Error se jako jeden z mála Popperových žáků snaží nejen o vysvětlení a obhájení Popperova kritického racionalismu, ale zároveň i o jeho další rozvinutí. Millerovo znovunastolení kritického racionalismu ovšem předpokládá, že k racionálnímu jednání není třeba žádných „dobrých důvodů“, ale jen argumentů. Uvedená stať se zaměřuje právě na tuto otázku existence tzv. „dobrých důvodů“ ve spojení s racionalitou a racionálním rozhodováním a ukazuje, že Millerův požadavek neexistence „dobrých důvodů“ je nejen příliš (...) radikální, ale i nepřijatelný z hlediska Popperova nebo Musgravova pojetí kritického racionalismu. (shrink)

Michael Devitt dezvoltă o teorie cauzală hibridă a numelor proprii negoale și a anumitor termeni singulari care seamănă semantic cu acestea. Acesta consideră că utilizarea unui nume, desemnează un obiect nu în virtutea diferitelor informații pe care le știm despre el, ci a unei rețele de cauzalitate care începe de la primele utilizări ale numelui pentru a desemna obiectul, printr-un "împrumut de referință" de la utilizările anterioare. DOI: 10.13140/RG.2.2.25499.41769.

Tento článek z pozůstalosti profesora Ladislava Tondla poukazuje na to, že hodnoty představují neodmyslitelný kontext komunikace a rozhodování. Vychází z předpokladu, že každý komunikační akt se odehrává za jistých okolností a podmínek, ve spojení se zjištěnou problémovou situací a ve vztazích s určitými potřebami a cíli a směry naší činnosti. Součástí těchto podmínek je soubor vlivů a okolností, které lze charakterizovat jako hodnotová atmosféra. Tato atmosféra a s ní spojené faktory mohou modifikovat význam dané komunikace, a to nejen v sémantickém (...) smyslu, ale také ve smyslu relevance, důležitosti a potřebnosti daného sdělení. (shrink)

Studie je věnována roz- manitým sociologizujícím, a později přímo i sociologickým způsobům, kterými v minulosti byla a dodnes je věda uchopována. Do sociologie se věda jako výzkumný předmět dostává spolu s osvícenskou ideou pokroku, na kterou v první polovině 19. století navazuje Auguste Comte. Teprve sociologie 20. století se však zbavila „historicismu", kterým byla sociologie nejen Comtova, ale samozřejmě i Marxova určována. Od 30. let minulého století se pak věda stává zvláštním sociologickým tématem, které bude s postupujícím časem nabývat na (...) síle. V samostatné části se pak prof. Petrusek věnuje fenoménem zpochybňování vědy, který spojuje s proměnami samotných našich společností. Svoji studii uzavírá zamyšlením se nad sociologickou metateorií. (shrink)